Fumatul este cel mai important factor de risc pentru boala pulmonară cronică obstructivă, afecțiune care asociază bronșita cronica și emfizemul.
În bronșita cronică, bronșiile se îngustează și împiedică circulația normală a aerului prin plămâni. Simptomul caracteristic al este tusea însoțită de eliminarea de spută. În emfizem, alveolele se dilată pereții care le separă se rup, iar aerul rămâne blocat în interiorul lor.
Aceasta determină dispneea (îngreunarea respirației), expirul prelungit și wheezing-ul (respiraţie zgomotoasă). În timp, bronhopneumopatia obstructivă cronică se agravează, respirația devine din ce în ce mai dificilă, capacitatea de efort scade foarte mult, apar frecvente infecții respiratorii. În final, se adaugă afectarea cardiacă și survine decesul.
Odată apărută, bronhopneumopatia obstructivă cronică nu poate fi vindecată, singura metodă sigura de a încetini evoluția bolii fiind abandonarea fumatului. Din momentul stabilirii diagnosticului, doar jumătate dintre pacienți mai sunt în viață după 10 ani. În cazul persoanelor cu forme grave de BPOC, bolnavii mai supraviețuiesc, în medie 1-3 ani.
