Disfuncția erectilă sau impotența, cum mai este numită, afectează cel puțin unul din zece bărbați pe parcursul vieții. Se caracterizează prin incapacitatea de a obţine sau a menţine o erecţie suficient pentru un act sexual satisfăcător. Nu întotdeauna bărbatul își recunoaște deschis problema. Uneori, după câteva încercări nereușite, mândria sau rușinea îl determină să manifeste o aparentă lipsă de interes sexual față de parteneră, care maschează incapacitatea sa de a avea erecție.
În urmă cu 20 de ani, se considera că disfuncția erectilă are aproape întotdeauna cauze psihologice. În prezent, se cunoaște faptul că acestea cauzează doar un sfert dintre cazuri, restul având o cauză medicală. Afectarea circulației sangvine, ca urmare a unor deprinderi cum sunt fumatul, abuzul de alcool, consumul de droguri contribuie la declanșarea disfuncției erectile. De exemplu, fumătorii sunt expuși unui risc de impotență de două ori mai mare decât persoanele nefumatoare. Obezitatea și sedentarismul contribuie, la rândul lor, la instalarea disfuncției erectile.
Legătura dintre bolile cronice și disfuncția erectilă este evidentă în cazul diabeticilor. Aproape unul din doi bărbați cu diabet are disfuncție erectilă. Alte boli care afectează viața sexuală a bărbaților sunt ateroscleroza, bolile cardiovasculare sau bolile hepatice cronice. Uneori, disfuncția erectilă poate fi un efect advers al medicamentelor pe care bărbații le iau pentru tensiunea arterială, al antidepresivelor și tranchilizantelor. Disfuncția erectilă poate avea și cauze hormonale, la bărbații care au disfuncții testiculare sau un nivel foarte scăzut al testosteronului în sânge.
Intervențiile chirurgicale, inclusiv cele pentru tratarea cancerului de prostată și de vezică urinară sau hiperplazia benignă de prostată afectează uneori nervii și vasele de sânge din vecinătatea penisului, determinând disfuncție erectilă temporară sau permanentă.
