Potrivit statisticilor, unul din zece români este infectat cu un virus hepatitic B sau C, iar România ocupă, în Europa, primul loc ca număr de persoane cu hepatită C şi locul patru ca rată a mortalităţii din cauza bolilor hepatice.
Virusurile hepatitice sunt periculoase, în primul rând deoarece, de multe ori, sistemul imunitar nu reușește să le anihileze, iar pacientul rămâne infectat pentru tot restul vieții. Infecția cronică îl pune pe cel ce-o suferă la risc pentru boli grave, cum sunt ciroza hepatică și cancerul de ficat.
Ce simptome apar
Hepatita acută nu are simptome specifice și, de aceea, de multe ori, nu-l face pe bolnav să meargă la medic și rămâne nediagnosticată. De axemplu, se poate manifesta prin greață și vărsături, oboseală și o stare generală de rău. În alte cazuri, poate să apară urticarie sau dureri articulare difuze. Tipică pentru hepatita virală este apariţia icterului, adică a culorii gălbui a pielii. Medicul poate constata mărirea în dimensiuni a ficatului şi o durere în zona acestuia, adică în partea dreaptă, imedat sub coaste. De asemenea, splina poate avea dimensiuni uşor crescute. Infecţia cu virusurile hepatitice B sau C poate fi și asimptomatică, deci pacientul nu prezintă nici o manifestare, dar aceste forme uşoare devin, adeseori, cronice.
Cum te infectezi
Transmiterea virusului hepatitic B sau C se face, în special, prin contactul accidental cu sânge, prin ace, instrumente medicale sau stomatologice infectate. Însă, în ultimii ani, responsabile pentru transmiterea virusului sunt mai mult manevrele nemedicale cum sunt acupunctura, tatuajele, injecţiile pe care și le fac toxicomanii, folosind ace în comun, piercingul, folosirea în comun a lamelor de ras, manichiura şi pedichiura. În unele cazuri, este posibilă transmiterea prin contact sexual neprotejat sau de la mamă la făt, în cursul sarcinii, naşterii sau alăptării.
Cum se depistează hepatita virală?
Pentru a afla dacă aveți sau nu infecția, medicul vă va recomanda o analiză de laborator pentru detectarea markerilor virali, adică identificarea de fragmente de pe suprafața virusului (antigene) sau a anticorpilor produși de organism ca urmare a contactului cu virusul. De asemenea, se poate identifica în sânge materialul genetic al virusului, care poate fi măsurat și cantitativ, arătându-vă cât de mult virus purtați în corp. Alte analize de sânge, cum sunt transaminazele și bilirubina, arată impactul pe care îl are infecția asupra funcționării ficatului. Ecografia abdominală este utilă pentru a evalua structura ficatului și apariția complicațiilor, ca ciroza hepatică sau apariția cancerului.
